Episcopul Edir Macedo

Cum să-mi purific sufletul?

Există o întrebare care nu vrea să tacă, în mintea multor oameni: „Cum pot să-mi purific sufletul? Prin post, rugăciuni lungi sau frecventarea asiduă a bisericii? Prin eforturile mele de colaborator/oare, oferind plicuri, cunoscând oameni și scoțând demoni? Fiind preot, episcop, soție de preot sau episcop, având grijă de o regiune, un stat sau o țară?”

Fiecare dintre aceste lucruri are importanța lui, în lumea credinței în care trăim, dar nici unul dintre ele nu se compară cu ascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu. Petru spune:

”… v-aţi curăţat sufletele … prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac” (1 Petru 1.22-23).

Sufletul nostru e purificat numai când regretăm și ne lăsăm de păcatele noastre și când începem să umblăm în ASCULTARE de Adevăr, care e Cuvântul Lui Dumnezeu.

Observați cum ne vede Dumnezeu. De exemplu, toți spun „Îl iubesc pe Iisus…”, asta apare în versuri, proză și în barele de protecție ale camioanelor, dar Iisus a spus:

”Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte…” (Ioan 14.21).

Adică, Dumnezeu vede iubirea noastră pentru El, nu cuvintele rostite în rugăciuni, adorare și cântece, ci în SACRIFICIUL ascultării de Cuvântul Său.

În tot ce avem și suntem – mă refer la poziția socială, condiția materială, căsătorie, visurile realizate și pe care vrem să le realizăm, mașina pe care o folosim, casa unde locuim, hainele pe care le purtăm, banii pe care-i câștigăm, corpul pe care-l avem și așa mai departe – există numai două lucruri care vor fi, întotdeauna, intacte: sufletul nostru și Cuvântul Lui Dumnezeu.

Totul se rezumă la asta: ce va rămâne din tot ce a fost menționat mai sus e sufletul nostru. Dacă e în ascultare de Adevăr (Cuvântul), va trăi veșnicia cu Dumnezeu; dacă e în neascultare de Adevăr, atunci va trăi veșnicia în iazul de foc și pucioasă, care va fi moartea a doua.

Dumnezeu să aibă milă de noi.

GÂNDIȚI-VĂ!