Episcopul Edir Macedo

Unkulunkulu mkhulu

Numele meu e Alexandru M. Sacama. Am plecat din vechiul meu oraș, Cabinda – Angola, la vârsta de 11 de ani și, în toți acești ani, am crescut auzind de Apartheid, de masacrul din Kassinga – Namibia și de atâtea alte războaie și umilințe, în Africa.

Îmi amintesc că se scandau imnuri, cântece de durere și tristețe, strigăte în orașe, sate și triburi, din cauza războiului, foametei și dezastrelor naturale. Străzile orașului duhneau de mirosul greu al morții și bombelor care explodau, omorând și rănind mii de oameni.

Tați care-și pierdeau copiii și femei care-și pierdeau soții, toți erau nevinovați. Știu că mulți au murit fără ca măcar să știe de ce și îmi amintesc că, în anii ’80, a apărut politica clemenței în Angola, tocmai ca să „ajute” exilații războiului, printre alte probleme. Și, în fiecare privire, am putut să văd doliu, tristețe, durere.

Astăzi, participând la inaugurarea Templului lui Solomon și văzând acei oameni care au venit din Africa, printre albi, oameni bogați și fericiți, care cântau imnuri, n-am putut să mă abțin de fericire. Mi-am dat seama că imnurile nu erau cântate cu o față tristă, o privire melancolică sau o gură suferindă de la atâta jale, fără ca măcar acei oameni să primească un gram de dreptate.

Am simțit libertate, pace, ceva neobișnuit, inexplicabil. Atunci, mi-a venit acea întrebare, din senin: Ce nu poate să facă Dumnezeu pentru noi, dacă El Și L-a dat chiar pe Singurul Lui Fiu, să moară pentru păcatele mele și să mă elibereze de moarte?

Azi, mă întreb: ce s-ar întâmpla cu acești oameni și cu atâția alții, dacă episcopul Macedo ar fi renunțat la jumătatea drumului? Dacă în prima bătălie, ar fi abandonat totul? Cu siguranță, acești oameni și, desigur, și eu, am fi, până astăzi, sclavii unui sistem defect.

Poate cineva va spune că exagerez dar, în acea perioadă, nu existau alte centre spirituale, iar catolicismul nu-și atinsese apogeul. De ce numai acum, a ajuns la acești oameni Împărăția Cerurilor?! Pentru că, în mod sigur, cineva a avut mai multă grijă de noi, decât de propria persoană. Cineva care a dat tot ce-a avut pentru mine și pentru noi și care, astăzi, nu mai are nimic de pierdut, pentru că a dat totul.

Mulțumesc, Dumnezeule, pentru această înțelegere! Mulțumesc, Centrul de Ajutor Spiritual, că n-ai renunțat! Mulțumesc, domnule episcop Macedo, că v-ați afundat în această credință, în care mulți – din lipsă de înțelegere, pentru că au fost orbiți de prințul acestui secol – aruncă cu pietre în această Lucrare, care poate numai să crească.

Unkulunkulu mkhulu (Dumnezeu e mare).

Alexandre M. Sacama

Colaborator din Boston, Massachusetts – Statele Unite ale Americii