Nu uitați niciodată de ea…

„Recunoștința ne păstrează smeriți, nerecunoștința produce mândrie și distrugere”.

Tot ce ajută la păstrare, ajută la prezervare, la menținerea în stare bună, pentru ca un elementul determinat să nu se deterioreze. Și când spunem asta, nu ne referim numai la alimente, pentru că, practic, aproape totul în viață poate fi păstrat, dacă ne străduim să se întâmple asta.

Valorile noastre sunt exemplele cele mai frecvente. Să fie posibil oare, să trecem în viață prin atâtea situații, de multe ori negative, dar, chiar și așa, să ne păstrăm principiile? Cu siguranță că da, cu toate astea, nimic nu se realizează în viață fără efort sau sacrificiu.

Există anumite comportamente sau atitudini care pot să producă rezultate controlate, de exemplu, dacă practicăm iertarea, asta ne păstrează accesibili, dar dacă, pe de altă parte, practicăm incapacitatea de a ierta, asta produce intransigență și împietrirea inimii.

Același lucru se întâmplă cu recunoștința, dacă o practicăm constant, ne va menține smeriți, adică simpli în duh, modești, respectuoși, pe când practica ingratitudinii produce numai mândrie și distrugere, fie în propria persoană, fie în relațiile cu cei din jur.

”Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.16-17).