Episcopul Edir Macedo

A 38-a zi a Postului Lui Iisus

„L-am găsit pe Dumnezeul Centrului de Ajutor Spiritual!”

Bună ziua, domnule episcop!

Vreau să vă spun câte ceva despre povestea mea și cum viața de renunțare și sacrificiu atât a dumneavoastră, cât și a preoților și episcopilor, mi-au schimbat viața.

Am fost mereu un copil bolnăvicios și atât eu, cât și sora mea, am trăit mai mult internate în spitale. Îmi amintesc că am petrecut săptămâni întregi internate cu boli cărora medicii nu le-au descoperit cauzele. Părinții mei se certau mereu, până acolo că tatăl meu punea mâna pe cuțit sau pe alte lucruri de genul ăsta, prin care încerca s-o omoare pe mama.

Îmi amintesc că, de multe ori, ea îi lua pe cei patru copii și pleca dimineața, singură, fugind de tata, fiindcă nu era doar violent cu ea, dar și cu copiii. Și ca să ne apere, fugea de el, fără să știe unde merge și fără nimeni care s-o ajute.

Am avut momente fericite, însă, de cele mai multe ori, era teribil! Tata se manifesta cu duhuri necurate și, de multe ori, ne făcea să stăm cu el la masă și să mâncăm acele mâncăruri oferite lor.

La trecerea dintre ani, părinții mei prezentau ofrande duhurilor necurate, pentru așa-numita ”regină a mării”, care era unul dintre ele. Însă, făceau asta fără să înțeleagă că această entitate era un demon.

Cu siguranță că acolo era motivul atâtor boli și certuri și scindării din casa noastră. Dar într-o zi, tata a auzit la radio despre un loc care promitea să pună capăt acelor probleme prin care treceam. N-a vrut să meargă acolo, însă i-a spus mamei să meargă și ea, Slavă Domnului, a mers.

A ajuns acolo împreună cu sora mea, care era bolnavă. Era o mulțime de oameni, dar chiar și așa, sora mea s-a desprins din mâna mamei și s-a dus în fața Altarului, fără să știe exact cum a făcut asta. Ea era, deja, bine. În afară de boli, avea și frică de mulțimi de oameni și de spații închise (claustrofobie).

Din acea zi, mama n-a mai ieșit niciodată din acest Altar! Și se fac, deja, mai mult de 25 de ani de atunci.

Sora mea a crescut dar nu s-a maturizat în Hristos, ci s-a întors în lume și, numai după ce a suferit mult și aproape a murit, s-a întors la Dumnezeu, a avut o întâlnire cu El, iar astăzi este o colaboratoare a Lui – atât ea, cât și mama mea dragă și iubită, Îi slujesc Domnului Iisus!

Nici eu nu m-am maturizat în Hristos, în adolescență am suferit de depresie și nervozitate, îmi plăceau filmele sângeroase și trăiam izolată într-o cameră întunecată, fără să vreau să știu de nimeni. Mai mult, tata a încercat să mă violeze. Își trecea mâna peste mine, în timp ce dormeam.

Într-o zi, când mama a fost la Centrul de Ajutor, a încercat să mă violeze, dar am fugit și, slavă Domnului, n-a putut să facă nimic mai rău. Din acea zi, am ajuns să-mi fie frică să stau singură, în prezența lui.

Am suferit mult și în viața sentimentală: îmi plăcea de cine nu mă plăcea, iar de cine mă plăcea, nu-mi plăcea mie; de multe ori, am fost și maltratată. Aveam mulți prieteni, eram foarte populară în tot ce făceam, dar aveam mereu un gol imens înăuntrul meu și nu știam de ce.

Într-o zi, m-am dus la Centrul de Ajutor. Eram în grupul de tineri, în acea perioadă. Evanghelizam, aveam grijă de Centrul de Ajutor, dar tot mai aveam legături cu lumea, cu un iubit care doar mă făcea să sufăr, dar de care nu puteam să stau departe, timp îndelungat. Așa că am ieșit din Centrul de Ajutor din nou, fiindcă m-am hotărât să locuiesc cu el și, cu toate că mama m-a sfătuit să nu ies din Centrul de Ajutor, am ieșit.

A fost și e cea mai mare greșeală pe care am făcut-o. L-am părăsit pe Dumnezeu și am avut o căsnicie nereușită, cu certuri, sărăcie, gelozie… Am vrut să-mi omor soțul și aproape că mi-am omorât fiul, strângându-l de gât. Bebelușul meu avea numai un an și jumătate, iar eu aproape l-am omorât.

În perioada în care am încercat să-mi omor fiul, m-am întors, din nou, la Centrul de Ajutor Spiritual, fiindcă eram obosită de atâta suferință. Acolo am găsit colaboratori și preoți care m-au ajutat mult dar, cum eram în proces de eliberare, trăiam într-un conflict permanent înăuntrul meu și într-unul din aceste conflicte, am încercat să-mi omor copilul, din nou. Într-un moment de furie, l-am strâns de gât cu atâta putere, încât s-a înmuiat de tot. Asta s-a întâmplat, când am simțit ceva trăgându-mi mâinile de pe gâtul lui.

Nu pot să explic în cuvinte, dar a fost ca și cum cineva mi-a tras mâinile și l-a eliberat atât pe el, cât și pe mine, de o astfel de nenorocire. Am început să plâng și m-am prosternat în baie, cerându-I ajutorul Lui Dumnezeu. Nu vroiam asta pentru mine și familia mea.

A fost o luptă extraordinară să mă eliberez dar, cu sinceritate și determinare, am învins.

Astăzi, am avut o întâlnire cu Dumnezeul meu, Dumnezeul dumneavoastră, domnule episcop, Dumnezeul iubitului meu Centru de Ajutor Spiritual.

Sunt botezată cu Duhul Sfânt și, în ziua când L-am cunoscut, a fost cea mai frumoasă și memorabilă zi din viața mea! A fost cu mult mai specială decât ziua în care l-am născut pe mult doritul meu fiu. A fost un amestec de căință, bucurie, putere și o dorință copleșitoare de a nu-L părăsi, ci de a-i face pe oameni să-l cunoască pe El, pe acest Dumnezeu pe care L-am părăsit, fiindcă Îl cunoșteam numai din auzite, dar acum Îl cunosc cu adevărat!

Astăzi, nu-L dau pe Domnul meu Iisus pe nimic și pe nimeni… El e totul pentru mine.

Chiar dacă am Duhul Sfânt, duc multe lupte, dar le-am câștigat pe toate, iar cele pe care, încă, nu le-am câștigat, știu că le voi câștiga, fiindcă El este cu mine! Aleluia!!! Căci este scris că oricine e născut din Dumnezeu biruie lumea, nu-i așa, domnule episcop?

Iar eu m-am născut din Dumnezeu și știu din Cine m-am născut și în Cine cred!

Mă iertați că am scris așa de mult… Dar, cu mult timp în urmă, Duhul Sfânt mi-a cerut să fac asta și n-am cuvinte să descriu ce face și ce a făcut El în viața mea! Și începând să-I cer o direcție, scriind, m-am întors în trecut, am simțit multă durere și am plâns din cauza multor amintiri pe care le-am descris aici. Însă m-am și bucurat și am plâns, de data asta de bucurie, amintindu-mi de unde m-a scos Dumnezeul meu și unde m-a pus El și, mai ales, ce mi-a dat El cel mai valoros: „Duhul Sfânt”, cea mai mare Iubire a mea.

Mulțumesc, Iisus, pentru o astfel de iubire și milă! Și mulțumesc, domnule episcop Macedo, dragul și iubitul meu tată în credință care, prin sacrificiul, lacrimile și smerenia dumneavoastră, v-ați lăsat folosit de Dumnezeu, ca să schimbați vieți ca a mea și a multora.

Sunt de la Centrul de Ajutor și nu mi-e rușine de asta!

Felicitări, Centrul de Ajutor Spiritual, pentru cei 37 de ani de vieți transformate!

Și, vreau să merg la Templul lui Solomon!!!

De-abia aștept!

Erika Teixeira, colaboratoare din Brazilia