Episcopul Edir Macedo

Sămânța sterilă

Se spune că, în urmă cu mult timp, un rege a vrut să-și însoare fiul și a avut ideea să aleagă cea mai bună soție din regatul lui. A decis să facă o „întrecere” între fetele de la curte, pentru a vedea cine este demnă de propunerea lui.

A doua zi, regele a anunțat că le va primi, la o petrecere specială, pe toate pretendentele la căsătoria cu fiul lui și că va lansa o provocare.

La petrecere și-au făcut apariția cele mai frumoase fete, cu cele mai frumoase haine și bijuterii, dar și cu cele mai hotărâte intenții.

Într-un final, regele a anunțat provocarea:

– Voi da fiecăreia dintre voi un vas, pământ și o sămânță. Aceea care, în termen de șase luni, îmi va aduce cea mai frumoasă floare, va fi aleasă ca soție și viitoare regină a fiului meu.

Timpul a trecut și, la momentul stabilit, au fost acolo toate pretendentele, fiecare cu o floare mai frumoasă decât celelalte, orhidee, trandafiri, margarete, lalele… cu cele mai variate forme și culori. Printre ele a fost și o tânără, care nu era atât de frumoasă și nici atât de bogată ca celelalte. Ea nu purta bijuterii, și, mai rău, era singura care avea vasul gol.

În sfârșit, a venit momentul așteptat, în care regele a observat fiecare pretendentă, cu multă grijă și atenție. După ce a trecut pe lângă toate, una după alta, a anunțat rezultatul: a indicat-o pe tânăra care avea vasul gol, drept viitoarea soție a fiului său. Fetele celelalte au avut cele mai neașteptate reacții. Nimeni nu a înțeles de ce a ales-o tocmai pe aceea care nu a cultivat nici o floare.

Atunci, cu mult calm, regele a spus:

– Ea a fost singura care a cultivat floarea, care a făcut-o demnă să devină o viitoare regină. Floarea onestității, pentru că toate semințele pe care vi le-am dat au fost sterile.

Ce a contat pentru rege nu a fost frumusețea exterioară, ci frumusețea interioară. Cele care și-au arătat „abilitatea” pentru a deveni regină, în cele din urmă, au fost excluse din regat.

Dumnezeul nostru nu este interesat de aparențe, ci de gândurile și intențiile noastre. Aici e marea diferență, între oamenii care sunt ai lui Dumnezeu și cei care nu sunt!

”Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui” – Ieremia 17.9-10.