ÎNVĂȚÂND CU ARICIUL
În timpul erei glaciare, multe animale mureau din cauza frigului. Aricii, dându-și seama de situație, au rezolvat adunându-se în grupuri, așa se încălzeau și se protejau reciproc. Dar spinii fiecăruia îi răneau pe colegii care erau mai apropiați, tocmai cei care ofereau mai multă căldură.
De aceea au decis să se depărteze unii de alții și au început să moară congelați. Atunci era nevoie să facă o alegere: sau dispăreau de pe Pământ sau acceptau țepii colegilor.
Cu înțelepciune, au decis să fie din nou împreună. Astfel au învățat să conviețuiască cu micile răni pe care relația cu o persoană foarte apropiată le putea cauza, din moment ce mai important era căldura celuilalt. Și așa au supraviețuit…
Morala poveștii: ’’Cea mai bună relație nu este aceea care unește persoane perfecte, ci aceea în care fiecare învață să conviețuiască cu defectele celuilalt și reușește să admire calitățile lui.’’
Forța unei juruințe
Forța lui Samson consta în juruința pe care el o avea cu Dumnezeu, dându-i capacitatea de a cuceri victoria.
Ce vedem azi:
-O persoană dorind s-o schimbe pe alta prin forța brațelor;
-Tentativa de a recuceri o mare iubire cu insistență;
– Persoane dorind să depășească singurătatea, sprijinindu-se pe propria capacitate și nu pe credință.
Observați versetul de mai jos:
‘’Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemând un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson…El și-a pierdut puterea.’’ Judec 16:19
Exact asta se întâmplă: răul rade credința persoanei, de aceea apare îndoiala și drept consecință nu există juruință.
Deixe o seu comentário