‘’După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile dintâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor. (Ambii au avut oportunitatea de a da un SEMN pentru Dumnezeu și să fie imaginea și asemănarea Creatorului). Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. ‘’
De ce Dumnezeu nu a privit cu plăcere la ofranda lui Cain? Pentru că în ea nu exista sânge-semn-sacrificiu, exista un dispreț-rezistență- respingere din partea lui.
’’Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața.’’ În general cine nu dă un semn lui Dumnezeu rămâne iritat– frustrat și ajunge să fie descurajat pentru că nu vede realizarea.
’’ Domnul i-a spus lui Cain: Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine vei fi bine primit; dar dacă faci rău , păcatul pândește la ușă ; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.’’ Decizia de a proceda bine sau rău este a fiecăruia dintre noi. Abel a procedat bine și a sacrificat și a chemat atenția Creatorului, dând semnul său pentru Dumnezeu. Cain a procedat rău, a rezistat sacrificiului și a luat cu el MARCA RESPINGERII și BLESTEMUL.
‘’Însă Cain a spus fratelui său Abel: Haidem să ieșim la câmp. Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât. Domnul a spus lui Cain: Unde este fratele tău Abel? El a răspuns: Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu? Și Dumnezeu a zis: Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.’’
Când nu se sacrifică, se omoară visele, obiectivele, realizările, tot ceea ce era pregătit de Dumnezeu pentru om și începe să aibă asemănarea diavolului care a devenit tatăl lui Cain, care a început să fie asemănător cu diavolul.
’’Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Când vei lucra pământul , să nu-ți mai dea bogăția lui. Pribeag și fugar să fii pe pământ.Cain a spus Domnului : Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. Iată că Tu mă izgonești azi de pe fața pământului; eu voi trebui să mă ascund de fața Ta și să fiu pribeag și fugar pe pământ; și oricine mă va găsi, mă va omorî.’’ Recunoașterea este valabilă doar când se ia o atitudine contrară greșelii. El trebuia să plătească pentru ce a făcut, pentru că ce plantăm aici, aici culegem, fie bun sau rău. Azi persoanele chiar recunosc că comit greșeli grave și foarte grave care Îl întristează pe Dumnezeu și chiar plâng, dar nu arată nici o atitudine în a se schimba.
‘’Domnul i-a zis: Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori. Și Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.’’Viața pe care el a trăit-o era atât de blestemată, rodul respingerii, că moartea trebuia să fie mai bună, odată ce el doar exista dar nu trăia. Și așa este viața multora azi, doar există, dar nu trăiesc , nici nu se bucură de Mântuire, de noua naștere, de realizări, de cuceriri, etc. Totuși, decizia este mereu personală!
‘’Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul , care este slab, nu mănâncă decît legume.’’ Romani 14:2
Cain a decis să fie slab și să prezinte legume pentru DUMNEZEU. Cei de Credință prezintă sângele lor și strigă și au viața realizată!
Te văd la CdA sau în Nori!
Leave A Comment