SUNTEŢI UN LUCRĂTOR? Partea 4

Partea 4 Lucrătorul care este sincer…

A fost slab, a păcătuit, dar, pentru că este sincer…

Evanghelizează – Când se păcătuieşte, unul dintre simptomele slăbiciunii este că persoana nu se mai crede vrednică şi asta se manifestă în tot cea ce face, dar, pentru un lucrător se manifestă în special în sfătuirea, evanghelizarea, şi chiar în rugăciunile în favoarea altora. Cea ce mulţi fac este să renunţe să mai evanghelizeze, iar slăbiciunea sa doar va puteafi contra-atacată cu o puternică luptă, căci evanghelizarea este strategia centrală. Cât mai mult va vorbi despre Iisus Hristos, interiorul său va fi reînoit şi întărit.

Lucrătorul care nu este sincer …

A fost slab, a păcătuit, dar, pentru că nu este sincer…

Post – Postul este una dintre cele mai puternice forma de rugăciune, este sacrificiul fizic, privaţiunea unui anumit lucru în favoarea altui superior. Totuşi, lucrătorul care nu-i sincer, dacă nu se mai  roagă, nici atât nu mai are forţe pentru a posti.

Partea 3 Lucrătorul care este sincer…

A fost slab, a păcătuit, dar pentru că este sincer…

Căutare – Când greşim şi recunoaştem greşeala noastră, ne simţim fragili şi în această fază 3 persoane ştiu adevărata stare a noastră: noi, Dumnezeu şi diavol. Vis-a-vis de slăbiciunea noastră, expectativa lui Dumnezeu este ca noi să ne căim şi să-I cerem iertare. Iar diavolul găseşte de imediat o oportunitate ca să ne contra-atace doborând un soldat al Oştirii Divine: Dvs! De aceea, singura formă ca să va întăriţi după recunoaşterea păcatului şi a cererii iertării este să-L căutaţi pe Dumnezeu cu toate forţele sufletului şi duhului dvs, astupânt toate „fisurile” care au fost cauzate din partea păcatului.

Lucrătorul care nu este sincer …

A fost slab, a păcătuit, dar, pentru că nu este sincer…

Căutare – Lipsa căutării sau de a-L striga pe Dumnezeu au două consecinţe directe: răcirea şi îndepărtarea de Dumnezeu. Dvs începeţi să vă întrebaţi de ce lucrurile în viaţa dvs nu vă merg bine, ca şi cum Dumnezeu ar fi fost obligat să fie „paznicul” dvs, când dvs nici nu vă pasă de El.

Rugăciune – Unul dintre semnele dvs pe care-l notaţi că relaţia dvs cu o anumită persoană nu mai merge bine este când conversaţia începe să scadă.  Cu Dumnezeu nu este diferit, dacă dvs lăsaţi de a vă ruga, de a vorbi cu El,  este pentru că puţină importanţă mai daţi legăturii care o menţineţi cu Persoana care până atunci era figura centrală a existanţei dvs.

Partea 2

Lucrătorul care este sincer…

A fost slab, a păcătuit, dar, pentru că este sincer…

Recunoaşte –  Greşeala sa şi respectiv dimensiunea acesteia, adică, „stricăciunea” care poate dăuna legătura sa cu Dumnezeu. Lucrătorul cel sincer, ştie că umanitatea nu este o scuză pentru a greşi şi nici atât pentru a face o greşeală într-un mod succesiv, căci , precum omul are greşeli, precum rob al lui Dumnezeu este posesor al Duhului Sfânt, aşadar, are capacitate să recunoască păcatul şi necesitatea căinţei.

Lucrătorul care nu este sincer…

 

A fost slab, a greşit, dar pentru că nu este sincer…

Consecinţele – Lucrătorul care nu este sincer suferă cu una dintre cele mai mari consecinţe pe care un lucrător poate suferi vreo dată, este să piardă ungerea. Fără ungerea Duhului Sfânt puţin sau chiar nimic nu mai face. Dimpotriva, tot ceea ce el va încerca să facă, va fi rodul „capacităţilor sale umane” şi nu prin acţiunea Duhului Sfânt, care se foloseşte de persoana sa.

Titlul – Un lucrător care este sincer poate chiar să-şi piardă titlul acesta, dar nu oportunitatea de-L sluji pe Dumnezeu. Totuşi lucrătorul care nu este sincer nu reacţionează aşa, din contră, el se înconjoară, se izolează, se depărtează, învinovăţeşte pe preotul său, sau o pe altcineva sau problema care l-a dus să cadă, dar niciodată pe sine însuşi.

 

SUNTEŢI UN LUCRĂTOR (SLUJITOR)? ATUNCI CITIŢI…(PARTEA 1)

 

Lucrătorul care este sincer…

A fost slab, a păcătuit, dar, pentru că este sincer…

Greşeşte – Pentru că este uman, dar depăşeşte, deoarece are nişte recursuri interne pe care majoritatea fiinţelor umane nu au acces, precum puterea lui Dumnezeu care este acordată celor cărora-I îşi oferă propria viaţa.

 

O greşeală este o eroare, care dă origine a unui decalaj care poate să crească, zi după zi, dacă persoană nu îşi o repară şi optează ca să o practice în continuare. Greşeala este inevitabilă, iar căinţa este o alegere personală.

 

Lucrătorul care nu este sincer…

A fost slab, a păcătuit, dar pentru că nu este sincer….

Greşeşte – Dar rămâne în aceaşi greşeală. Nici nu mai ţine cont de câteori a greşit,  în plus conştiinţa lui nici nu-l mai acuză, pentru că a lăsat de a fi sensibilă, imparţială, aşasar acţionează doar în propriul său beneficiu.

 

Ori de câte ori îşi satisface carnea sa, sufletul său se distanţează de Dumnezeu şi relaţia sa scade din ce în ce mai mult, până când ajunge practic inexistentă.

 

Mâine se va da continuitate…aşteptaţi!

Ep . Julio Freitas