Omoară sau vei fi omorât

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

                                                                         Psalmii 18:31-35

 

Dumnezeu ne încinge cu putere, căci cel slab nu are o cale dreaptă. Întradevăr, calea celui slab este una blocată. Din această cauză, Dumnezeu ne-a încins cu putere, pentru a ne putea atinge ţelurile. Realitatea este că obstacolele apar tot mereu dealungul vieţii şi dacă nu suntem tari, nu putem reuşi în ceea ce ne-am propus.

Dacă nu am fi fost încinşi cu putere de Dumnezeu, am fi avut drumurile închise, dar dacă suntem îmbrăcaţi cu puterea Duhului Sfânt, atunci, toate drumurile ne sunt deschise. Aceasta este forţa care ne permite să obţinem ceea ce ne dorim.

Voinţa Lui Dumnezeu cu privire la viaţa noastră, este aceea ca noi să fim agili, diligenţi, iuţi şi fără indolenţă, acomodare, ori neglijenţă. Dumnezeu ne doreşte pe un plan superior, crescând şi desfrutându-ne din lucrurile cele mai bune.

Cuvântul Lui Dumnezeu ne învaţă că El ne întăreşte mâinile, ceea ce înseamnă că ne dă capacitatea de a acţiona şi de a combate răul în luptă. În război învinge doar acela care are mâinile iscusite, antrenate, întărite, pregătite şi experimentate.Din acest motiv, la Biserica Universală noi sfătuim lumea să muncească, să facă studii, să sacrifice, să dea zeciuială, să ierte, să se boteze… căci făcând aşa, ne capacităm mâinile pentru a ne învinge combatanţii pe care îi avem în orişicare arie a vieţii noastre.

Asta înseamnă că există un război, o luptă şi o împotrivire în care trebuie să învingem. Însă, pentru a învinge, trebuie să avem mâini iscusite (să avem capacitatea necesară). Cu cât ne folosim mai mult credinţa, cu atât ea devine mai puternică şi mai solidă. Este la fel ca şi cu muşchii. Cu cât facem mai multe exerciţii, cu atât devin mai rezistenţi şi mai puternici.

Hristos a spus: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă”. Asta înseamnă că viaţa omului depinde de credinţa lui.

Drag cititor, poate că acum te gândeşti că viaţa ta depinde de studiile, de cunoştinţele pe care le ai, de prietenii tăi, de politicieni, de bunurile economice sau de religie. Nu este adevărat. Viaţa ta depinde de credinţa ta.

Dacă te ghidezi după boală, după o fantezie sexuală, după răzbunare sau după ceva ce te stresează la locul de muncă…  Dacă vrei să fi o persoană care-i umileşte ori discriminează pe ceilalţi, atunci de asta eşti slab. Şi slăbiciunea ta nu se datorează unei anumite lipse de credinţă ci lipsei de exercitare a credinţei pe care o ai şi asta indiferent dacă frecventezi biserica şi crezi în Dumnezeu.

De exempu: Dacă ai un bandă de alergare fitness acasă şi nu îi dai drumul, nu mergi pe ea, nu accelerezi viteza… În fine, dacă nu alergi pe ea, nu vei pierde caloriile pe care aparatul respectiv garantează că le poţi pierde cu ajutorul lui.

La fel se întâmplă şi cu credinţa. Dacă nu o exercităm rugându-ne, făcând provocări de credinţă, dând ofrandă, lăudându-l pe Dumnezeu etc., nu se va întâmpla nimic.

Credinţa are importanţa supremă care ne ajută să întindem  „arcul de aramă” din viaţa noastră şi să învingem mizeria, viciile, fanteziile şi sentimentele rele. În caz contrar,  rămânem la un nivel scăzut şi Dumnezeu ne vrea pe o treaptă înaltă a vieţii.

Marea noastră necesitate este mântuirea iar prin scutul Lui Dumnezeu, o cucerim. Trebuie să avem grijă şi să păstrăm scutul mântuirii.

Într-adevăr, Dumnezeu doreşte ca viaţa noastră să fie de înaltă calitate în toate aspectele însă asta se poate întâmpla doar atunci când „omorâm” lucrurile care vor să ne ucidă. Aceste lucruri pot fi reprezentate de: un viciu, un blestem sau oricare altă problemă. Trebuie să „omorâm” acest duh necurat care vrea să ne distrugă prin probleme, eşecuri şi decepţii şi care vrea să ne scoată din biserică şi din Prezenţa Lui Dumnezeu.

Dacă simţi că pâlpâi, că nu oferi tot ce e mai bun din tine în rugăciune, în căsnicie sau la muncă, vorbeşte cu Dumnezeu căci cine pâlpâie nu reuşeşte să-şi învingă inamicul.

Este inacceptabil să fim ai Lui Dumnezeu să fim consideraţi creştini şi să ajungem să ne dorim moartea. Cum este posibil ca cineva să vină la biserică şi să ia antidepresive; sau să fie dator când el este un ofertant al Casei Lui Dumnezeu. D.p.d.v. biblic, acest lucru este inadmisibil. În loc să îi urmăreşti tu pe „duşmanii” tăi pentru a-i „bate” ei te urmăresc pe tine… Cine trebuie să fugă? Noi de probleme? Sau problemele de noi?

Problemele trebuie să fugă de  noi. Dacă suntem cu Dumnezeu, paşii noştrii vor fi lărgiţi şi picioarele nu ni se vor clătina.

În această duminică vom „omorî” sinuciderea şi tot ceea ce vrea să ne ucidă. Ce vrea să te omoare? Sinuciderea? Căsnicia grea? Dorinţa de a ieşi din biserică? Falimentul firmei pe care o ai? În această duminică, cine ia în serios Cuvântul Lui Dumnezeu, nu va muri, ci el va „omorî”! Nu contează cât de mare este dificultatea. El va trebui să-i pună capăt duminica aceasta.  

Trebuie să ne zdrobim problemele, slăbiciunile şi tot ceea ce pune în pericol salvarea şi credinţa noastră.                    Dacă tu râzi, alţii plâng, dar dacă plângi, alţii râd de tine!

Diavolul nu are putere asupra vieţii tale şi nu trebuie să-ţi fie frică de el ci din contră, lui trebuie să-i fie frică de tine. Tu eşti cel care îl va urmări, îl va ajunge şi îl va anihila. Pot veni necazuri însă, Dumnezeu spune: Învinge-le căci Eu sunt cu tine şi ele îţi vor cădea la picioare.

 Ridică-te, revoltă-te (spiritual vorbind) şi spune:

„- Eu nu voi mai fi urmărit ci voi fi eu urmăritorul căci acesta este Dumnezeul meu!”

 

 

 

 

Episcopul Julio Freitas