Viaţă sau moarte
În timpurile actuale beneficiem de libertate în exprimare şi este foarte uşor să vorbim despre orice. Însă, când vine vorba de a opri discriminarea faţă de femeile care avortează şi să-i dăm acesteia dreptul de a face întrerupere de sarcină, cu toţii strâmbă din nas. Într-adevăr asta este o ipocrizie generală.
La ultimele alegeri din Brazilia s-a dezbătut foarte intens tema avortului. Ba chiar, papa, a trimis un mesaj special pentru Brazilia în care cerea ca nu cumva poporul să-i voteze pe acei candidaţi care sunt de acord cu avortul şi susţin această practică întru legalizarea ei.
Este interesant să vedem că doar 26% dintre ţările lumii încă condamnă avortul ca pe o crimă. Vreau deasemenea să subliniez că aceste ţări sunt în America Latină, Africa şi Asia, regiuni care sunt guvernate de dictaturi, religioase, economice sau politice. ca să aveţi o idee, toate ţările din Europa, inclusiv Italia (sediul bisericii romane) au renunţat la condamnarea femeilor care avortează. Portugalia a fost una din ultimele ţări care au aprobat avortul.
Din nefericire, se estimează că anual, se fac în jur de 20 milioane de avorturi ilegale în toată lumea şi aproximativ 70 milioane de femei, mor în urma acestor proceduri. Cu privire la cele care suferă traume fizice şi psihice în urma la astfel de tratamente clandestine, nu se poate aprecia un număr de victime.
Noi nu promovăm avortul sub nici o formă. Doar ne imaginăm în ce situaţie se află femeile care trec prin aşa ceva şi trebuie să ia o decizie: dacă va avorta sau nu. Imaginaţi-vă câte femei îşi provoacă singure avortul acasă fără nici un fel de ajutor, fie el şi de la un om fără pregătire în acest sens… Folosesc metode periculoase, cu medicamente vândute ilegal care trag după sine o groază de probleme de sănătate pentru cine face „tratament” cu aşa ceva. Altele chiar caută ajutorul la nişte adevăraţi „măcelari” fără a beneficia de vre-o garanţie asupra reuşitei şi chiar asupra vieţii lor.
Imaginează-ţi lumea ca fiind un imens vapor care are în el tot felul de oameni. Fiecare, cu problemele, cu preocupările, cu bogăţiile, cu datoriile, cu speranţele şi frustrările lui. Deodată, fără ca nimeni să observe, se apropie o imensă piatră de navă. Poate că vă imaginaţi un scenariu tip Titanic. Foarte bine faceţi. Ideea e că o mare tragedie este pe cale să se întâmple. În câteva clipe, toată aceea măreaţă frumuseţe, se va scufunda. Apa începe să pătrundă încetul cu încetul fără ca nimeni să poată observa găurile făcute de iceberg. Comandantul navei, deasemenea ştie ce va urma. Aşa este lumea întreagă cu toţi oamenii care sunt în ea.
Câţi nu mor, fără a avea nici o şansă de salvare datorită ignoranţei existente din partea celor ce trebuiau să se preocupe cu cei care se afundă?
Cu ce ochi vede Dumnezeu avortul? cu siguranţă că îi compătimeşte pe cele care sunt împroşcate cu pietre de către ipocriţi şi farisei. Căci religioşii de astăzi au aceiaşi viziune barbară a acelora care aproape că o omorau pe acea femeie care adultera (Ioan 8:1)
Episcopul Gonçalves
Deixe o seu comentário