Episcopul Edir Macedo

UN MECANIC BINECUVÂNTAT

După un început promițător în viața școlară, Robert Gilmour Le Tourneau a abandonat studiile  la 14 ani. Era oaia neagră a familiei. În timp  ce frații lui  erau de ani de zile în același serviciu, Robert  nu reușea  să se stabilească  într-un serviciu.  Ani, părinții lui  s-au rugat pentru el, până când în final s-a trezit și a început  să caute mântuirea lui. Ani după aceea, a descris întâlnirea sa cu Dumnezeu în următoarea manieră: ’’Nici un fulger  nu m-a atins. Eu doar m-am rugat  la Domnul să mă salveze și atunci am avut siguranța de prezența Sa. Nici un cuvânt nu mi-a fost spus. Nu am primit  nici un mesaj de dincolo. Ceea ce s-a întâmplat a fost că toată amărăciunea a fost drenată și eu am fost plin de o mare ușurare pe care nu puteam s-o am în mine.’’

După întâlnirea sa cu Dumnezeu, a apărut  o imensă dorință  de a conduce alte persoane la aceeași experiență și credea că unicul mod  de a face asta  ar  fi  în Altar. Cerând sfatul preotului, a auzit:

‘’Ști, frate LeTourneau, Dumnezeu are nevoie  de oameni de afaceri precum și de preoți  și misionari’’.

Atunci a decis  să devină un om de afaceri al lui Dumnezeu , cineva pe care El putea conta  pentru a finanța lucrarea Sa și a devenit zeciuitor fidel. Dar nu a fost totul o mare de trandafiri.

În parteneriat cu un prieten a deschis o firmă.  Totul părea bine, până când a trebuit să lipsească pentru a lucra la întreținerea navelor în timpul Primul Război. La întoarcere a descoperit  că era îndatorat  și falit.  Pentru a achita datoriile a lucrat  la repararea unui tractor  și a fost contractat de proprietar pentru a nivela mai mulți acrii de pământ, folosind  de asemenea un răzuitor. I-a plăcut munca. A cumpărat un tractor și cu un răzuitor închiriat a început  lucrarea de terasament.

În mai 1921,  a înființat un atelier de inginerie pentru a proiecta și construi  invențiile sale.  În 1940, cu  două fabrici, a prevăzut anul următor  cu câștiguri solide și prosperitate. Atunci picioarele lui au alunecat. A spus că nu dădea zeciuiala în acel an și o va investi în firmă, pentru ca  în următorul an să poată  ‘’da o valoarea de care Dumnezeu ar putea fi mândru’’.

A crezut că putea  face lucrurile în felul său  și că pentru Dumnezeu nu conta, la urma urmelor primea  ‘’partea Sa’’ la sfârșitul perioadei. Ani după aceea a recunoscut:  împreună cu orgoliul, de asemenea îi era teamă. Vroia mai întâi să vadă dacă  afacerea mergea bine. Înșelat, a crezut că  dacă Dumnezeu ar fi vrut să primească , trebuia să-l binecuvânteze și nu mai întâi să creadă și să dea. El însuși a scris: ‘’Dumnezeu nu face  afaceri  în acest fel.  Dumnezeu  nu ne-a spus să ne întoarcem anul următor când  îi cerem ajutorul.  Dacă dvs așteptați  să vedeți cum  va fi  recolta  înainte de a-i da lui Dumnezeu partea Sa, veți fi văzut de El ca un om cu puțină credință. El cu siguranță   și-a dat seama de  falsa justificație.’’

Fără credința necesară, nu există  rezultatul așteptat. În loc de prosperitatea pe care afacerea o promitea, a înfruntat o mulțime de probleme și a terminat perioada îndatorat. Și-a dat seama că Dumnezeu nu era interesat  de valoarea zeciuielii sale, ci de atitudinea care să demonstreze  fidelitate și credință necondiționată. A decis să facă mult mai mult  pentru Dumnezeu, a făcut un pact cu El de fidelitate și ascultare. O societate cu El.

De atunci înainte a primit în schimbul ascultării sale nelimitate, o înțelepciune care până azi îi uimește  pe cei care studiază viața lui.  Inevitabil a devenit  milionar și extrem de respectat între concurenții săi, care niciodată nu au înțeles (și nu  înțeleg până azi) cum reușea el  să fie atât de înaintat pentru vremea lui.  A fost recunoscut pe plan mondial ca lider  în dezvoltarea și fabricarea echipamentelor grele. Invențiile sale au reprezentat aproape 70% din echipamentele de terasament și vehiculele de inginerie folosite de forțele aliate  în timpul  celui de Al Doilea Război Mondial.

Printre invențiile sale se află anvelopele de cauciuc de mică presiune pentru vehiculele grele, sistemul de tracțiune electric și echipamentul mobil de foraj  în larg. Pe lângă mașini care cu o simplă apăsare de buton  puteau mișca  tone de pământ  și dădeau posibilitatea dezvoltării  lumii în secolul 20. Putem spune  fără să greșim,  că secolul 21 nu ajungea atât de departe fără invențiile lui LeTorneau.

Văzut ca un geniu al ingineriei, el a scris în cartea sa ‘’Mover of men and mountains’’: Eu sunt doar  un mecanic  pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. El îi folosește pe cei slabi pentru a-i înrușina pe cei tari. Nu există explicație logică  pentru faptul că eu am realizat aceste mașini. Eu nu am trecut de clasa a șaptea la școală.  La 30 ani, eu eram  falit și îndatorat.

LeTorneau vedea munca sa ca un  serviciu pentru Dumnezeu și  nu se mai limita la zeciuială.  Treptat a mărit procentul până a ajuns la 90% din venitul său  pentru lucrarea lui Dumnezeu. Pe lângă asta, își dedica viața pentru a câștiga  suflete, plătind din buzunarul său  călătoriile pentru a da  mărturisirea sa în discursuri prin lume.

Vâzând ceea ce într-adevăr era important, înțelegea că  totul aparținea lui Dumnezeu și că el pur și simplu  administra ce nu era al lui.  Întrebat despre  valorile donate la biserică a spus: ‘’Chestiunea nu este  cât din banii mei  îi dau lui Dumnezeu, ci cât  din banii lui Dumnezeu îi păstrez pentru mine însumi’’.