Uită-te spre cer!
”După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Geneza 15.1
Versetul de mai sus arată că totul a început prin intermediul unui cuvânt. Cuvântul a venit pentru a schimba viziunea lui Avraam. Dumnezeu niciodată nu vorbește degeaba și, inclusiv, în acest caz, începe spunând: ”Nu te teme!”
De ce se întâmplă asta? Deoarece, cu siguranță, Avraam era temător și se uita la circumstanțele sale.
În același verset, Dumnezeu Se revelă ca și scutul lui și răsplata lui cea foarte mare. Totuși, Avraam arată că ochii lui erau puși pe realizarea de a avea un fiu. Adică, între timp ce el se gândea la un fiu, Dumnezeu i-a spus: ”Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”
Acest lucru ilustrează realitatea multor persoane din zilele de astăzi: persoanele trăiesc constant înfricoșate și cerând lucruri sau altceva pentru persoane, pe când Dumnezeu spune: ”Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare!”
”Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” Geneza 15.4
În continuare, Dumnezeu vorbește în versetul 4 că cel care va ieși din pântecele lui va fi moștenitorul. Adică, viața persoanei, este ceea ce iasă din interiorul ei. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt este necesar, deoarece El lucrează în interiorul dvs ca să iasă ceea ce are să vă aducă viață. Acest lucru înseamnă că izvorul este în interiorul dvs.
Și ce face Dumnezeu după?
”Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” Geneza 15.5-6
Persoana trebuie să se uite spre cer. Este acolo unde trebuie să fie puși ochii ei. De câte ori v-ați uitat spre cer? Unde sunt cu adevărat, puși ochii dvs? De câte ori pe zi dvs vă gândiți unde veți petrece eternitatea?
Și în versetul 6 spune: ”Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”. Adică, el a acceptat ceea propunere.
Și dvs acceptați de asemenea această propunere sau veți continua cu ochii puși pe ceea ce i-ați avut puși până acum?
A colaborat: Episcopul Andre Cajeu
Deixe o seu comentário