Structura vieții

Așa cum m-am căsătorit, am plecat din Brazilia și am stat 20 de ani în afară, nu pentru a-mi construi viața în exterior ci pentru a sluji pe Dumnezeu. Există o mare diferență între: să pleci din țară ca să îți câștigi traiul și să pleci pentru a câștiga suflete. Tu nu îți faci planuri, nu știi când vei revedea rudele sau prietenii, și, de anumite ori, suferi prejudecăți pentru că ești străin și pentru că vrei să îi ajuți pe cei din aceea țară. Și a fost acolo, în afară, unde Dumnezeu m-a condus la deșerturile mele personale, atât în căsnicia mea, cu fiul meu și de asemenea în Lucrarea lui Dumnezeu.

Între timp ce pentru unii eu eram norocoasa fiică a Episcopului Macedo, ce s-a căsătorit cu un slujitor al lui Dumnezeu și imediat a plecat să locuiască în exterior, acolo eram eu, singură, fiind nevoită să mă descurc cu așteptările celor din jurul meu. Adevărul este că eu eram o tânără nesigură și imatură de, doar, șaptesprezece ani.

De multe ori, mă priveau ca pe o prostuță, pentru că nu am trăit în lume, de multe ori, mimată, pentru că nu am suferit în lume. Și era această privire pe care eu terminam având-o despre mine însumi, de fiecare dată când deschideam gura mea pentru a vorbi despre Cuvântul lui Dumnezeu cu cineva pe care deja cunoșteam, Imediat, mă înroșeam și acest lucru atrăgea și mai mult privirile celor ce mă vedeau în totalitate lipsită de pregătire pentru a fi acolo, în acel loc.

A fost în aceea lipsă a mea de pregătire, în aceea imaturitate, și chiar în nesiguranță, că Dumnezeu, cu grijă, m-a pregătit ca să fiu astăzi aceea Cristiane Cardoso pe care lumea o cunoaște. Continui fiind un nimeni, dar când privesc în urmă, văd cât de mult, faptul de a fi nesemnificativă, atât în ochii mei cât și în privirea altora, a fost important pentru mine. Duhul Sfânt a putut lucra în mine. Structura ce, cu siguranță, eu nu aș fi avut-o, dacă aș fi început mare.

M-am decepționat, am fost calomniată, am fost maltratată, ignorată, jignită, am fost batjocorită, izolată, persecutată, am fost interpretată greșit, și de multe ori în interiorul propriei Biserici, de către persoane la care niciodată nu mă gândeam că îmi puteau face vreun rău. Dar Dumnezeu a fost atât de minunat cu mine, încât, în singurătatea mea, S-a făcut suficient pentru mine. Duhul Său mă consola, și îmi dădea forță, nu doar ca să iert, ci de asemenea ca să continui privind înainte.

Din acest motiv mă identific atât de mult cu acest text:

”Astfel spune DOMNUL: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui, nici cel puternic să nu se fălească cu puterea lui, bogatul să nu se fălească în bogățiile lui; Ci cel ce se fălește să se fălească cu aceasta: că înțelege și că mă cunoaște, că eu sunt DOMNUL, care lucrez cu bunătate iubitoare, care fac judecată și dreptate pe pământ, pentru că în acestea mă desfătez, spune DOMNUL.” Ieremia 9.23-24

Chiar și când nu avem înțelepciunea și forța pe care o așteptăm de la noi, dacă Îl cunoaștem pe Domnul Iisus, deja avem structura de care avem nevoie pentru viață.

În credință!

A colaborat: Cristiane Cardoso

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *