Somnul morții

Nu mereu visul este cel de pe parcursul unei nopți de somn. Cei care visează visele lui Dumnezeu o fac pe parcursul zilei, pentru că aliază credința cu rațiunea.

Pe altă parte, ochi atenți pe parcursul zilei nu evită somnul morții. Este ceea ce se întâmplă cu cei căzuți și încăpățânați.

Într- o zi, au fost în picioare. Au cucerit victorii semnificative în mai multe arii ale vieții.

Dar, pentru un moment în care nu au supravegheat credința, s-au lăsat conduși de sentiment și au căzut.

Au căzut din chestiuni sentimentale, iubire față de bani sau sentimente rănite. Motivul nu contează…
Faptul este că au căzut.
Aveau cum să se ridice? Da.
Cunoșteau drumul? Clar!
Și de ce nu au făcut-o?
Orgoliu.

Orgoliul alimentează ideea: ce vor spune despre mine? Și imaginea mea?
Adică, nu erau preocupați că au întristat Duhul lui Dumnezeu.
Unul din cei mai marei eroi ai credinței, dacă nu cel mai mare, a mărturisit:

Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am îngropat fruntea în ţărână.” Iov 16.15

În mijlocul celei mai mari dureri și mâhniri ale sale, regele David a strigat:

“Ia aminte la necazul meu, Doamne, Dumnezeul meu!Luminează-mi ochii, ca să nu mă apuce somnul morţii.” Psalmii 13.3

Cine știe, dragul meu draga mea, oare dvs nu dormiți în somnul morții din cauza orgoliului?

Lepădați-vă de el cât sunteți în viață!
Este mai bine să trăiți umilit decât să coborâți în infern orgolios.

Doar sacrificiul este capabil să distrugă blestematul orgoliu.
Ai milă, Dumnezeul meu, de cei posedați de duhul de orgoliu.

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *