Sacrificii de Dreptate
Din punctul de vedere al lui David, multele tipuri de sacrificii oferite lui Dumnezeu erau mult mai mult decât niște simple ritualuri religioase. Cu siguranță, exprimau credință și ascultare față de Legile lui Moise.
Dar, David de asemenea avea discernământul că aceste sacrificii, pe parcursul istoriei lui Israel, s-au deviat de la principiile credinței inteligente. Problema a fost că sacrificiile, fiind obișnuite, au devenit obligații goale. De aici este motivul pentru care, în momentele cele mai mari de mâhnire ale vieții lui, în alte cuvinte el a spus: Dacă ți-ar fii pe plac arderile de tot și sacrificiile, eu le-aș oferi cât de multe Tu Ai dori. Dar, nu. Sacrificiile pe care Domnul le vrea cu adevărat sunt un suflet zdrobit; inima frântă și mâhnită nu o vei disprețui, o Dumnezeu.
(Psalmii 51.16,17)
Începând de atunci, David imploră pentru binele Sionului și pentru edificarea zidurilor Ierusalimului. (Psalmii 51.18).
Adevărul este că, el imploră, nu doar pentru Sion și Ierusalim, ci de asemenea pentru sine însuși, având în vedere că, atâta timp cât viața lui nu era restaurată de iertarea Divină, “zidurile vieții lui” nu erau restaurați (căință adevărată), nu existau ofrande drepte care să fie pe placul Domnului. Adică, la ce este de folos cantități de sacrificii, dacă cei care le oferă sunt în păcat?
David avea gândirea clară a felului de sacrificiu dorit de DOMNUL. Ofranda de sacrificiu doar avea și are valoare (este dreaptă) când cel care o oferă este drept.
“Atunci te vei bucura de jertfe potrivite, arderi de tot întregi; atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.”
Psalmii 51.19
Deixe o seu comentário