Părea imposibil să supraviețuiesc
Extrovertit, bucuros, animat și plin de viață. Sunt câteva dintre caracteristicile pe care le aveam când eram adolescent.
Trăiam într-o familie cu armonie, fericită, bine structurată și încercuit de oameni care îmi dădeau multă atenție și afecțiune. Dar nu știam că toate acestea vor dispare.
La 16 ani, când am ieșit dintr-un supermarket cu bicicleta mea, am fost călcat de o motocicletă și dus de urgență la spital.
Din cauza impactului produs de accident, am fost internat în spital și diagnosticat cu pierderea masei cefalice și 5% șanse de viață. Am stat 15 luni internat, din care 2 luni în comă profundă și 7 luni în comă vegetativă, mișcând doar ochii.
Potrivit medicilor, dacă supraviețuiam trebuia să fiu tetraplegic toată viața. Sechelele erau inevitabile. Fără să umblu, fără să alerg, fără să fiu acel tânăr fericit și bucuros de înainte. Eram condamnat să-mi petrec restul vieții paralizat într-un pat.
Părinții meu nu au renunțat niciodată să lupte pentru mine, pentru recuperarea mea, deși auzeau multe cuvinte de îndoială și teamă. Prin acțiunea credinței în Dumnezeul Viu și Adevărat, m-am recuperat- spre uimirea întregii echipe medicale din spital.
Azi fac parte din grupul Puterea Tinerilor Universală, unde am găsit persoane care erau dispuse să mă ajute, nu doar în partea fizică, ci în principal în partea spirituală. Acest lucru a avut o semnificație foarte mare pentru recuperarea mea.
Pe lângă faptul că am fost vindecat complet, sunt un tânăr și mai fericit. L-am cunoscut pe Cel care mă umple cu adevărat: Dumnezeu. Am descoperit că merită să trăiești. Acela care părea să fie un caz imposibil, azi este o minune.- Jonathan Oliveira, 19 ani
Deixe o seu comentário