Mana disprețuită

“Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât mana aceasta!” Numeri 11.6

Dumnezeu a dat ce era mai bun pentru poporul Său, pâinea din cer, a îngerilor, care era precum o prăjitură cu miere, alimentul rezervat pentru cei învingători. Totuși, acest dar a fost “disprețuit”, considerat ca și nimic.

Ei au primit carnea pe care au dorit-o atât de mult, dar imediat după au murit cu ea între dinți.

“…pentru că acolo i-au îngropat pe cei care au poftit.” Numeri 11.34

În zilele de astăzi nu este diferit. Dumnezeu ne dă mereu ce este mai bun în toate sensurile. Cu toate acestea, câți nu disprețuiesc ce este mai bun care le-a fost oferit în viața sentimentală, pentru că doresc o altă persoană?
Și, fiind învinși de fire, mor în păcatul lor. În majoritatea cazurilor, nu moartea fizică, ci cea spirituală.

Același lucru se întâmplă în relație cu Duhul Sfânt.
El este Duhul Domnului Iisus, este Duhul vieții.
Cel fără de Care nu putem să facem absolut nimic!

El de asemenea este “disprețuit”, considerat ca nimic, mereu când dorința pentru a primi o binecuvântare este superioară ca cea de a-L primi.

O minune oricât de mare ar fi nu garantează viața eternă.
Dar Duhul Sfânt da, pentru că El este Pecetea Mântuirii noastre!
Pâine vieții pe care mulți au schimbat-o pentru plăcerile firii din această lume.

A colaborat Episcopul Djalma Bezerra

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *