Întoarcerea la Betel

deserto-706x410Când l-a găsit pe Dumnezeu, fratele lui jurase să-l omoare. Înșelător și mincinos, rătăcea prin deșert fără direcție, fără familie, bunuri sau demnitate. Un mort viu. Dra chiar așa, Dumnezeu i-a văzut credința și manifestarea puterii Sale în viața lui a fost surprinzătoare.

Câțiva ani mai târziu, având binecuvântarea lui Dumnezeu, o mare familie, fii și fiice, bogății și iertarea fratelui său, Dumnezeu îi face lui Iacov o cerere neobișnuită.

“Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau. Iacov le-a spus celor din familia sa… pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriundeam umblat.“ 

– Geneza 35:1-3

De ce să se întoarcă la locul unde i-a răspuns Dumnezeu în ziua  necazului? Nu putea să ridice un Altar chiar acolo? Nu putea să fie Dumnezeu cu el în toate locurile? Totuși, exista un scop pentru toate acestea. Dumnezeu voia ca Iacov să-și amintească de unde a venit și cum era viața lui înainte să aibă o întâlnire cu Dumenzeu.

Ce s-ar fi ales din viața lui Iacov? Cine ar fi dat ceva pe el?  Cine ar fi întins mâna unui trișor? Cine ar fi dat o șansă unui înșelător?

Dumnezeu, în mila Lui înfinită, a ajuns la Iacov și i-a binecuvântat viața în așa fel, încât până azi  este cunoscut ca Dumnezeul lui Iacov.

Azi vedem mulți oameni care erau ca Iacov, rătăcind prin deșert și au fost salvați de Dumnezeu. Oamenii care au scăpat de vicii, au fost vindecați, au prosperat și au avut famiile refăcute. Dar, cu trecerea timpului, aceștia au uitat de viața mizerabilă pe care o trăiau și de locul care i-a primit când aveau mai multă nevoie de ajutor.

Biserica noastră este Betel. Este locul unde “Iacovii cu viața” au fost și vor fi mereu primiți și înțeleși. Locul unde este un Altar și cine-și sacrifică viața în el primește viață de la Dumnezeu.

Vedem oameni cu inima plină de nerecunoștință, care lasă biserica, abandonează credința și întorc spatele lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu le-a cerut să se întoarcă la “Betel” și să-I ridice un Altar, credeau că nu este nevoie să sacrifice ca înainte, pentru că erau “fericiți” cu realizările din viețile lor, dar au uitat de unde au ieșit și că viața cu Dumnezeu este din Altar în Altar, din sacrificiu în sacrificiu, din credință în credință.

Pentru acești oameni, Dumnezeul lui Iacov a lăsat un mesaj:

“Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?! Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!“

– Luca 12:20-21

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *