Înroşiţi de ruşine
Mai rău decât a trece prin limitele mizeriei este să guşti din delicatesele vieţii şi apoi să trăieşti din fărâmiturile ei. Aşa trebuie să se fi întâmplat cu aceia care, după ce au avut bucuria mântuirii, datorită îngrijorărilor acestei lumi, au pierdut din vedere, valorile spirituale.
A! domn episcop, Eu vreau să mă întorc dar nu mai am forţă. Rugaţi-vă pentru mine.” Ei spun asta ca şi cum doar rugăciunea ar fi fost de ajuns. Şi nu este
Ce tip de rugăciune, pretinde o atitudine?
Ce tip de rugăciune îl va obliga pe cel căzut să se ridice?
Iisus i-a spus unui paralitic astfel: „Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (Matei 9:6)
Hristos nu s-a rugat pentru acel paralitic. El doar i-a poruncit să se scoale, să-şi ridice patul şi să se ducă acasă. A te ridica, a lua şi a te duce sunt atitudini individuale. Acestea 3 cer de la fiecare persoană o atitudine.
Dar, majoritatea creştinilor căzuţi, care în aparenţă sunt perfecţi, vor mai mult. Vor să fie căraţi în spate cu tot cu crucile lor. Sunt indolenţi şi au o credinţă acomodată. Vor să cucerească Împărăţia Cerurilor fără a da drumul din mână la această lume. Obişnuiesc să ceară rugăciuni ca şi cum, acestea ar face magii punându-i din nou pe linia credinţei.
Şi de ce nu se roagă ei înşişi, de ce nu acceptă ruşinea pe faţa lor şi nu se întorc la Dumnezeu pe propriile lor picioare?
Pentru că în adâncul inimii lor, ei au dispreţuit sacrificiul Fiului lui Dumnezeu.
Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” – „Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” (Ieremia 17:13)
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário