Imaturitate în credință
Deja ați observat copii jucându-se? Gradul de puritate și de inocență este atât de accentuat încât atrage și distrează orice adult.
Cu toate acestea, atitudinile lor nu mereu sunt sănătoase. Sunt momente în care este greu să se controleze impulsurile lor, în principal când doresc lucruri în afara momentului. Înaintea acestui lucru, multe devin needucate și, de multe ori, chiar incontrolabile.
Toate acestea din cauza emoțiilor care sunt în floarea pielii. Nu gândesc, nu măsoară consecințele, nu au noțiune de pericole… nimic!
Așa sunt cei imaturi în credință. Cred că Tăticul din cer trebuie să le răspundă cererilor pe moment, indiferent de voința Lui.
Această spiritualitate copilăroasă ar fi chiar și inteligibilă, dacă nu ar fi amenințările abandonării credinței. Ca și cum Domnul Dumnezeu ar depinde de ei.
Alții, timp de mulți ani, au investit în construirea adevăratelor castele de probleme. Și când au acces la credință vor să o folosească precum un băț de magie pentru a le rezolva de la noapte la zi.
În afară de ei, sunt cei ale căror credință nu se dezvoltă din cauza geloziilor și certurilor accentuate în caracterul lor. Pentru acest tip de ”creștin” apostolul Pavel spune:
”Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări), nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” 1 Corinteni 3.1-3
Deixe o seu comentário