Episcopul Edir Macedo

Evanghelia printre indienii Massai

Fiecare biserică ce se deschide acolo este o ușă de intrare în Împărăția lui Dumnezeu. Așa este cu tribul Massai.

Sunt persoane ce cred că lucrările de caritate sunt o formă de a face persoana să devină mai bună și aprobată de Dumnezeu. Cu toate acestea, lucrările sociale ale Bisericii Universale depășesc cerințele carității, fraternității și al sensului de a împărți cu cei care nu au.

Când ducem haine, apă și mâncare, de asemenea ducem un mesaj de credință, dar credința ce cu adevărat transformă!

Este suficient să ne uităm la prima biserica a celor din Tribul Massai în Kenia, în Kajiado – Km 46, deschisă acum 4 ani în urmă. Știam de marea necesitate a acelui popor și, din cauza lipsei de apă, ei nu aveau mâncare, animalele mureau și violența era ceva ce se vedea zi de zi.

Astăzi, în acel loc există apă din belșug pentru animale și pentru populație. Nu mai trebuie să sufere din cauza setei, deoarece puțul nostru artezian, perforat la peste 300 de metri adâncime, oferă apă din belșug pentru toată comunitatea fără nici un cost!

Dar nu a fost doar setea fizică ce a fost îndestulată, ci setea sufletului de asemenea!

Punerea la dispoziție a unui puț artezian a fost o decizie eminentă, dar știam că soluția adevărată va veni doar când vor proba din Apa Vieții.

”Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” Ioan 4.14

Și în această lucrare intensă de a-i face să Îl cunoască pe Domnul Iisus, am văzut cu ochii noștri marea transformare realizată în comunitatea Massai – Km 46 – Keijado.

Astăzi avem grupuri de lucrători, evangheliști, grup de tineri și membrii botezați în apă și de asemenea botezați cu Duhul Sfânt!

Cu ultimele ploi, poporul a prosperat și mai mult, și seceta nu a plecat doar de pe acele meleaguri, ci în special din viața celor ce s-au dăruit Domnului Iisus.

Acum exact 18 luni, am ajuns la a doua comunitate Massai – Narok, o comunitate și mai suferindă decât cea anterioară, din motiv că este localizată mai departe și mai izolată, fără nici un oraș, spital, magazin sau oricare altă conviețuire bazică.

De la Nairobi la Mosiro Narok sunt 140 de km distanță și, exact, 3 ore de călătorie.

Populația este de 16 mii de persoane, dintre care 13 mii sunt Massai autentici.

Noi realizam rugăciuni în această comunitate odată pe lună, dar acum avem un părinte ce merge acolo în fiecare zi de vineri.

Înainte, persoanele mergeau 10 km ca să i-a apă dintr-un râu. Dar, anul trecut, compania Safaricom (cea mai mare companie de telecomunicații din Quenia) a perforat în Mosiro un puț artezian. Totuși, în afara faptului că apa scoasă din puț este sărată, chiar așa era vândută pentru comunitatea locală.

În Narok, toată populația este atinsă de secetele constante ce omoară încet animalele pe care ei le dețin, și de atacurile grupurilor de miliție ce i-au copiii lor ca sclavi, în afară de cea mai mare mizerie pe care o ființă umană o poate avea, și anume lipsa de cunoaștere a Dumnezeului adevărat.

Imediat am văzut necesitatea acelui loc și oportunitatea realizării unei lucrări spirituale acolo. Am cumpărat o bucată de pământ și, încă odată am fost binecuvântați cu un râu de apă în profunditatea lui. Am perforat, în acel moment, un puț artezian cu mai mult de 300 de metri adâncime, în interiorul terenului bisericii noastre, obținând așa apă de cea mai bună calitate, curată și răcoritoare, fără să se ia nici un ban comunității locale ce din el se alimentează zilnic.

Acolo de asemenea suntem pe punct de a termina biserica noastră ce va fi inaugurată în curând, aproximativ în prima săptămână din iunie, totuși, între timp se realizează slujbe odată la 15 zile, pentru că știm că schimbarea adevărată va veni de la experiența personală a fiecăruia cu Domnul Iisus.

Și mărturisiri deja sunt văzute și, în curând, acel loc va înflori precum Km 46.

Acolo Dumnezeu va face lucruri noi și, literalmente vorbind, vor fi izvoare ce vor țâșni în deșert.

”Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase.” Isaia 43.19

Ceea ce ne bucură cel mai mult este să știm că vieți sunt construite pe stâncă, deoarece setea fizică trebuie să fie îndestulată zi de zi, dar setea sufletului nu va mai exista în cei ce decid să Îl caute pe Dumnezeul Viu.

Să fim în acel loc, și uitându-ne la stânga și la dreapta, ne aduce aminte de ziua în care Avraam i-a spus lui Lot: ”alege unde vrei să mergi.” Geneza 13.8,9.

Precum a făcut Avraam, decizia de a merge unde cei care sunt ca ”Lot” în zilele de astăzi nu vor să meargă și, chiar așa se uită cu dispreț, în plus, ei se prefac că nu văd, este o sarcină pentru puțini.

Dar este în această direcție unde Dumnezeu ne conduce, către deșert, secete, mizerii, pentru că acolo este unde Dumnezeu ne face prosperi. Este unde găsim apă potabilă și persoane cu sufletele uscate, dar care, primind Apa Vieții, Duhul Sfânt, viața lor devine ca un puț artezian, izvoare de ape vii.

Curiozitate: vedeți micul filmuleț al unei ploi în deșertul sec și pedepsit de foame în momentul construirii bisericii noastre. Pur și simplu grandios!

A colaborat Episcopul Marcelo Pires