Dovadă de Iubire
Noțiunea iubirii lui Dumnezeu pentru popor este foarte răspândită de Biblie. Destul de notoriu, apare în Ioan 3.16 și garantează că “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.
Dar mai exact, în ce consistă acest tip de iubire?
În ebraică, limba originală a Bibliei, găsim răspunsul.
Prima Mare Porunca spune:
“Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”
Deuteronom 6.5
Dar cum să forțăm inima să simtă acest tip de iubire? Imposibil.
Într-adevăr, iubirea Biblică este diferită de iubirea sentiment, dragostea atât de vulgară între oameni este extrem de mult exprimată în muzică, în poezii, în filme și telenovele.
Cuvântul “iubire” în Ebraica Biblică este “ahav”. În el nu este nici o relație cu iubirea romantică. Ahav, în nivelul său cel mai bazic, însemnă fidelitate. A iubi pe Dumnezeu înseamnă să fii fidel Poruncilor Lui. Scriitorii biblici nu s-au preocupat în a ne lăsa sentimente când, dirijați de Duhul Sfânt, au scris scripturile sfinte. Mințile lor nu se concentrau pe sentimentele subiective. Ci mai degrabă, s-au preocupat cu acțiunile obiective.
Iubirea trebuia să fie practică și învăluia o dăruire personală, sacrificiu, fidelitate, să se cinstească cuvântul dat, demnitate, în fine, principii cu bază în justiție, în milă și în credință.
Iubire fără justiție nu este iubire; Iubire fără milă nu este iubire; Iubire fără credință de asemenea nu este iubire.
Deixe o seu comentário