Credință și imaginație
Credința inteligentă nu este un cartuș gol.
Se crede în invizibil pentru a face imposibilul, posibil. Dar, este necesar să se asocieze credința cu imaginația.
Să visezi, să ai viziune, să profetizezi (mărturisești) sau să îți imaginezi ceea ce dorești este lucrarea Duhului lui Dumnezeu în slujitorii Săi și face parte din credința cuceritoare.
”Și după aceea se va întâmpla că voi turna duhul meu peste toată făptura; și fiii voștri și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri vor visa vise, tinerii voștri vor avea viziuni.” Ioel 2.28
Credința Duhului imaginează viitorul materializat în prezent. Și se menține în același obiectiv până la realizarea lui.
De aceea, credința este siguranța lucrurilor care se așteaptă (lucru imaginat), și convingerea de ceea ce nu se vede (fapte vizibile în vis). Evrei 11
Nu se poate separa credința de imaginație.
Cineva cu un comportament nervos, greu de suportat, vrea să își schimbe comportamentul în totalitate. Nu mai vrea să fie nervos.
Luând la cunoștință că credința în Iisus este capabilă să facă totul nou, inclusiv ca persoana să fie o nouă creatură, atunci se naște dorința de a se schimba.
Din acel moment, se imaginează o nouă creatură blândă, smerită, bucuroasă și plină de pace. Imediat, se caută, prin intermediul credinței, folosind resursele ei: meditare în Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciune, post, și, mai presus de tot, abandonarea păcatelor.
Această acțiune a credinței provoacă reacția Duhului Sfânt pentru a genera în ea noua creatură atât de mult visată.
”Dar oricine bea din apa ce i-o voi da eu, nicidecum nu va mai înseta niciodată; dar apa ce i-o voi da, va fi în el o fântână de apă, țâșnind în viață veșnică.” Ioan 4.14
Deixe o seu comentário