Corupția exterioară
Dumnezeu cunoaște foarte bine conflictele interioare ale omului. El de asemenea le-a înfruntat când a fost pe lume.
Rugăciunea Sa: “Tată, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!” (Matei 26.39), reflectează bine acest lucru.
În războaiele între interior și exterior, suflet și duh, inimă și rațiune, carne și Duh, mereu există un învingător, care decide destinul final al sufletului.
Nu mereu Duhul lui Dumnezeu învinge firea. Asta pentru că firea, exteriorul, sufletul sau inima – sunt același lucru – nu este supusă legii (voinței lui Dumnezeu), nici nu poate fi! Romani 8.7
Totuși, corupțiile omului exterior, adică, faptele firii, nu au putere ca să anuleze valorile spirituale ale omului interior. Doar dacă persoana vrea…
Pentru că omul interior dispune de multe resurse pentru a neutraliza omul exterior.
Mărturisirea păcatelor, căință, rugăciune, post, sac, în fine… Mijloace pentru a se ridica nu lipsesc.
Spre exemplu, el a căzut în păcat. Între timp, diavolul începe să îl acuze cu insistență. Conștiința sa doare. Știe că este greșit.
Ce să facă? Să se lase pradă dezamăgirii, sau să folosească uneltele credinței pentru a se ridica?
Conștient de iertare, prin intermediul mărturisirii sincere, el reacționează și, imediat, primește iertarea prin credință.
Din acel moment, i-a atitudinea de a se întoarce la condiția inițială de pace cu Dumnezeu, prin abandonarea păcatului și trecutului.
Și așa, încă o viață este recuperată prin intermediul unei credinței practice, care nu are nici o legătură cu sentimentele. Doar ascultare.
Aceasta este credința aratată de Pavel, când ne orientează să nu ne dezamăgim din cauza unei slăbiciuni ale firii:
”De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.”
2 Corinteni 4.16
Deixe o seu comentário