Circuitul fiului risipitor
Tatăl a lucrat mult, a transpirat și a gemut ca să nu lipsească nimic fiilor, și, de asemenea, ca ei să nu trebuiască să muncească, nici să transpire, nici să geme atât de mult. Și, într-adevăr, fii nu mai trebuie să muncească atât de mult, nici să transpire, nici să geme, și știți ce se întâmplă? Ei nu dau valoare la ceea ce au, cheltuie cu viciile, investesc în tot, mai puțin în ceea ce au nevoie cu adevărat. Și, cu cât mai mult au, mai puțin sunt mulțumiți. Acesta este circuitul societății noastre în zilele de astăzi. Circuitul fiului risipitor.
Când fiul risipitor a cerut tatălui partea sa de moștenire, pe el nu l-a interesat să de-a continuitate la ceea ce tatăl său, cu atât de mult efort, a cucerit, ce era o fermă. Toată familia a suferit cu acest lucru, până la urmă, tatăl a trebuit să vândă parte din aceea fermă, adică, să piardă o parte din ceea ce menținea familia. Ingratitudine, este puțin spus pentru a descrie pe acel fiu, dar pe el nu îl interesa nimic, ceea ce îl interesa era să ”fie fericit”.
În aceea căutare pentru a ”fi fericite”, persoanele nu își dau seama cât de ingrate sunt, nedrepte, egoiste, în principal cu cei din propria familie. Când întorc spatele pentru cei ce îi iubesc, stau față în față cu cei pe care nu îi interesează nici măcar puțin de ei, dar ce, din vreun motiv, par să aibă mai multă atracție. Este ceea ce fiul risipitor a făcut: ”a scuipat în farfuria de unde a mâncat” și a fugit în brațele lumii, ce niciodată nu a promis nimic, doar a strălucit. Este așa cum el a fost primit repede din cauza a ceea ce putea oferi, dar el a fost respins îndată ce nu a mai avut nimic de oferit.
A fost în acel moment când fiul risipitor și-a amintit de tatăl lui, ce nu a făcut niciodată ceva pentru el pentru că fiul avea să îi ofere ceva la schimb, ci a făcut pentru ceea ce el era, fiul său iubit. În interiorul său, el știa că nu merita să se întoarcă în casa tatălui său, deoarece, el a fost un fiu ingrat, ce, în afara faptului că a adus prejudicii tuturor din casă, a dispărut și a făcut tot ceea ce învățase că nu trebuie să facă. Pentru a înrăutăți situația, a făcut de rușine atât numele familiei cât și pe al lui. A fost în acel moment, în multele justificative, pe care fiul ingrat le avea ca să nu mai deranjeze pe tatăl său, că el a folosit rațiunea și s-a gândit: ”ma voi întoarce ca slujitor al tatălui meu”.
Ca și slujitor, fiul risipitor s-ar umili înaintea întregii familii și slujitorilor familiei. Acesta este prețul pe care multe persoane, în condiția fiului risipitor, nu vor să îl plătească pentru a se întoarce la Dumnezeu. Argumentează că le este rușine de ceea ce vor spune ceilalți, dar, în interiorul lor, nu se rușinează din cauza a ceea ce au făcut Tatălui, nu recunosc că L-au umilit. Acum este momentul dvs să vă umiliți înaintea Lui.
Smerenia fiului risipitor nu doar l-a adus înapoi în casa tatălui, ci i-a adus de asemenea iertarea și spre surprinderea dvs, l-a adus la cinste! Acel tată a rămas atât de bucuros în a-l avea înapoi, încât a insistat să facă o petrecere pentru a comemora întoarcerea lui, care, chiar dacă s-a întors ca slujitor, a fost primit ca fiu.
Fratele lui, totuși, nu l-a mai primit de aceeași formă, nu doar a criticat întoarcerea lui precum și atitudinea tatălui său în a-l primit cu atât de mult entuziasm. Dar tatăl nu a fost influențat de reacția acelui fiu, din contră, l-a mustrat cu iubire.
Când vă întoarceți la Dumnezeu ca slujitor, El vă primește ca fiu. Și dacă cineva vă critică din cauza asta, lăsați-l pe Dumnezeu să aibă grijă de el.
În credință.
A colaborat: Cristiane Cardoso
Deixe o seu comentário