Cine continuă?
Cine va putea să se suie la muntele DOMNULUI? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele. Acela va căpăta binecuvântarea DOMNULUI, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui. Psalmul 24:3-5
Este foarte obișnuit să vedem persoane care au urcat pe muntele Domnului (Altar) la un Foc Sfânt, au sacrificat și apoi au sfârșit pierzând binecuvântarea, de ce?
Știm că mai dificil decât de cucerit un succes este să se continue în succes; mai dificil decât de cucerit un campionat brazilian de exemplu, este de a continua cucerind în anii următori; mai dificil decât de a te căsători este de a continua căsătorit pentru toată viața cu aceeași persoană până când moartea vă va despărți.
Așa este cu Dumnezeu. Mai dificil decât de a urca muntele Domnului (Altar) pentru a pune viața ca sacrificiu, este de a continua în locul Său sfânt, este de a locui în Altar, este de a dormi și de a te trezi în Altar, este de a construi căsnicia ta, familia ta, patrimoniul tău în Altar, este de a avea dorințele și sentimentele controlate și supuse Domnului din Altar. Asta este posibil doar continuând în sacrificiul de a te menține ‘’cu mâinile nevinovate și inima curată’’, rezistând să nu-ți oferi sufletul la minciună și cu atât mai puțin să nu juri ca să înșeli. Cu alte cuvinte, nu a fost aceasta tema principală a campaniei cu Iacov? La urma urmelor, amintește-ți că toată suferința lui a fost din cauză că a fost fals cu tatăl său.
Lucrători, evangheliști, tineri, membrii și noi toți- independent de ceea ce am făcut ca sacrificiu în Altarul Domnului, trebuie să continuăm pe muntele Său, reînnoind dintr-un Foc Sfânt în altul, din credință în credință, alianța noastră până la sfârșitul vieții în această lume. Amintește-ți: tot ce diavolul vrea este ca cine nu a urcat muntele Domnului (Altar) niciodată să nu urce, și cine a urcat deja să nu continue, pentru că el știe ce semnifică o ființă umană cu viața pe muntele Domnului, pentru că el a locuit acolo și era perfect în căile sale-la fel ca cineva, când locuiește pe muntele Domnului, viața devine perfectă și de neatins prin credință.
‘’Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.’’ Ezechiel 28:14-15
Doar așa, prietenii mei, învingem, așa cum spune psalmistul:
‘’Acela va căpăta binecuvântarea DOMNULUI, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.’’ Psalmul 24:5
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
A colaborat:
Episcopul Sergio Correia
Deixe o seu comentário