Blestemul blestemului
Blestemul este un duh necurat.
Precum o urgie, el nu se oprește, până când nu consumă în totalitate victimele lui.
S-a născut într-un loc unde niciodată nimeni nu se gândea.
Gradina din Eden era perfectă, un adevărat paradis. Nu exista foame, boli, ură sau orice fel de rău. Nici moartea nu exista.
Totul era sublim, perfect și pentru a fi etern. Dreptatea era armonia comuniunii Creatorului cu creatura și cu natura.
Dar…
Cu neascultarea creaturii, s-a inaugurat împărăția păcatului în inima omului.
Tot și orice fel de păcat, oricât de inofensiv pare, este o acțiune nedreaptă.
Ca Drept Judecător, a cărui bază de la Tron este justiție și dreptate, poate să tolereze nedreptatea? Psalmul 97.2
Cei nedrepți au fost imediat expulsați din prezența Lui.
Împărăția nedreptății a luat locul Împărăției dreptății în inima omului;
Împărăția întunericului a luat locul Împărăției Luminii;
Împărăția satanei a luat locul Împărăției lui Dumnezeu;
Blestemul a luat locul binecuvântarii.
Și așa a fost omenirea, de la începutul rebeliunii primelor părinți.
Duhul blestemului a trecut de la tată la fiu, din generație în generație.
Păcatul este un blestem.
Păcătosul este sclavul blestemului.
Pentru a fi liber, sclavul trebuie să iasă sau să fugă de cel care îl oprimă.
A fost exact ceea ce Avraam a făcut.
Pentru a se elibera de duhurile blestemului care dominau țara lui, între neamurile lui și în casa tatălui său, Avraam a trebuit să abandoneze tot.
S-a separat de toți cei care puteau să îl influențieze în ascultarea lui față de Vocea lui Dumnezeu.
A sacrificat viața de păcat.
A lăsat păcatul pentru a fi propria binecuvântare.
Și dvs, ați fugit până acum de blestemul păcatului?
Este imposibil să trăiți în păcat și să fiți binecuvântat.
Deixe o seu comentário