Ales pentru a fi un stâlp
Două griji speciale au slujitorii lui Dumnezeu:
Prima: este Mântuirea sufletului lor;
A doua: este Mântuirea aproapelui lor.
În legătură cu Mântuirea sufletului lor, slujitorul are grijă de ea ca de lucrul cel mai prețios pe care îl are. Este comoara lui infinită și eternă primită de la Duhul lui Dumnezeu.
În legătură cu Mântuirea aproapelui său, el se străduiește de trup, de inimă și de suflet pentru că înțelege că este o misiune dată de Duhul Sfânt.
Având grijă de Mântuirea lui, precum are grijă de corpul lui, dă dovadă de respect și de teamă față de DOMNUL care a cucerit-o pe calvar.
Opusul de asemenea se aplică, când se neglijează grija față de Mântuire, înseamnă neglijență față de tot ceea ce Domnul Iisus a suferit pentru el pe Calvar.
Iar în legătură cu grija față de Mântuirea aproapelui lui nu este diferită. El a fost ales între miliarde pentru a sluji pe Domnul și Mântuitorul său.
Este un privilegiu pentru puțini să ducă la cei pierduți ceea ce a primit de la Cel PreaÎnalt. A fost ales ca să fie un Stâlp în edificarea Sanctuarului cCelui Etern în fiecare persoană.
Dacă el deviază concentrarea de slujitor și caută să se slujească prin misiunea lui, el pierde viziunea primită.
Pierde de asemenea finalitatea misiunii sale.
Este motivul, de ce mulți din cei care au ieșit înainte, au cucerit lumi întregi și, astăzi, sunt căzuți, doborâți și dezorientați.
Atâta timp cât slujeau pe Cel ce i-a ales, aveau succes, dar când au analizat “nesemnificativa” condiție a lor de slujitori și au dorit să fie slujiți, au pierdut…
Au pierdut marele privilegiu de a fi stâlpi în Sanctuarul Celui PreaÎnalt.
Mai rău: au pierdut Mântuirea sufletului lor.
Care este lucrul cel mai glorios, bogat și stimabil în viața celui ce ÎL slujește pe Cel PreaÎnalt? Să ÎL slujească.
“Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume.” Apocalipsa 3.12
Deixe o seu comentário