A ști sau a simți?
Ce au în comun inima și diavolul?
Atât inima cât și diavolul sunt perverși.
“Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile şi este fără vindecare. Cine poate să o cunoască?”
Ieremia 17.9
Iisus spune despre inimă că este izvorul gândurilor rele:
“Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile.”
Matei 15.19
Pavel tratează faptele cărnii ca și gândurile inimii:
“Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
Galateni 5.19-21
Prin urmare, inima și carnea sunt același lucru.
Faptele cărnii și gândurile inimii ajung în același loc.
Putem spune că cei născuți din carne și născuți din inima sunt aceeași.
Cei născuți din inimă au fost generați în emoție de aceeași formă precum cei născuți din carne au fost generați prin sentimente.
Acestui tip de “creștin” îi plac mesajele care apelează puternic la emoții.
Îi plac îmbrățișările preotului.
Îi place să apară, îi plac elogiile, recunoașterea și laudele.
În lipsa acestor lucruri, inima se întristează și chiar abandonează și credința…
Cei născuți din carne sunt emoție pură.
În biserică se simt bine, dar în afara ei se simt reci.
Trăiesc din ceea ce simt sau nu simt. De aceea, nu reușesc să se învingă pe ei înșiși și mult mai puțin lumea.
Au fost înșelați de credința care vine din inimă. Timpul termină arătând decepțiile sale.
Ceea ce dirijează credința lor sunt sentimentele nu Biblia.
Credința lor s-a născut în inimă și a fost înfășurată de sentimente. Acolo ea a crescut și de acolo continua să se alimenteze.
Sfat emotiv, muzică emotivă, slujbă emotivă, laude pline de emoții, în fine, credința lor este un rod pur al sentimentului. Doar spumă. Niciodată nu este pregătită să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, să înfrunte suferințele, necazurile și încercările deșertelor.
Acest tip de credință nu are curaj pentru a ține sabia și pentru a o apăra. Înainte, i-a apărarea denominației, preotului, dar niciodată credinței sale.
Lașitatea ei acceptă orice lucru. Mai puțin să lupte. Acceptă până și o societate cu răul, doar ca să nu îl confrunte.
Credința inimii este precum machiajul. Se topește înaintea căldurii luptei. Astupă urechile la sunetul trâmbiței și fuge de strigătul războiului.
Cum Duhul lui Dumnezeu ar putea să se bazeze pe acest tip de persoane?
Religiile și religioșii sunt așa. Conștienți sau inconștienți, lucrează cot la cot cu infernul.
Multe persoane alimentează credința încălzită de o pătură de emoție; altele, prin răceala tradiției. Dar există și cei care nici nu miros urât dar nici nu sunt parfumați, sunt cei călduți.
Totuși, contrariind senzațiile credinței religioase, apare credința inteligentă. Credința care gândește, cântărește, meditează și analizează.
Această credință crede că Dumnezeu nu poate minți și revoca ceea ce a promis. Crede că El va face exact ceea ce a promis.
Această credință de calitate nu dă atenție circumstanțelor, nu se uită în urmă, nici în lateral. Mereu merge înainte, oricât de greu ar fi.
Ca exemplu, apostolul Pavel folosea credința sa inteligentă împreună cu gândurile lui Dumnezeu. Și a lăsat un sfat prețios:
“…însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus.”
Filipeni 3.13-14
Lui Timotei i-a spus:
“… pentru că ştiu în Cine am crezut şi sunt convins că El poate să păzească până în ziua aceea ce I-am încredinţat.”
2 Timotei 1.12
El știa și nu simțea în Cine credea.
Și dvs, cititor? Știți (intelect) sau simțiți (inima) în Cine credeți?
Deixe o seu comentário