A crede sau a da crezare?
Așa cum nu tot ceea ce reflectează lumina este aur, nici toți cei care spun că ei cred în Iisus cred cu adevărat.
Multe persoane bune au confundat faptul de a crede cu adevărat cu o simplă crezare. Aici este motivul atâtor frustrări ale credinței.
Dacă faptul de a crede s-ar limita pur și simplu la o simplă crezare, Numele Domnului Iisus nu ar fi atât de înrușinat de ”frați”.
Faptul de a crede cu adevărat nu are nimic de văzut cu o simpla crezare.
Când cineva doar dă crezare, se îndrăgostește, rămâne sau se împreunează într-o ”uniune stabilă”. Descărcarea de conștiință, faptul de a mulțumi societatea și ”credința”, niciunul din aceste lucruri schimba starea dvs civilă.
Din punct de vedere spiritual, asta arată o credință amestecată cu pasiune și cu sentimente inutile.
Când persoana dă crezare Domnul Iisus, relația se dezvoltă pe baza sentimentelor și pasiunii. Nu include renunțarea la bunurile personale, ascultare și onorarea cuvântului dat.
Dimpotrivă, când se crede cu adevărat în cineva, de o formă biblică, se asumă compromisul unei dăruiri necondiționate. Este căsnicia pentru tot restul vieții instituită de Atot-Puternicul.
Verbul ”a crede”, în greaca originală, se referă la acest tip de compromis. Învăluie sacrificiu zilnic până la moarte din partea celor ce cred.
Acesta este tipul de credință care garantează viața eternă. De aceea, cine crede în Fiul lui Dumnezeu are viață eternă… Ioan 3.36
Cine nu crede deja este condamnat în Lacul cu Foc și Pucioasă, unde va fi plânsetul și scrâșnirea dinților.
Deixe o seu comentário