A 19a Zi a Postului lui Daniel
Eu mă voi duce la el…
Felul în care reacționăm la probleme arată condiția noastră spirituală și care este prioritatea noastră.
Nu realizările ne scapă de suferințele pe care le avem, ci faptul că știm în Cine credem.
Când are loc Botezul cu Duhul Sfânt, nu există nici cea mai mică îndoială. De aceea, o problemă, oricât de mare ar fi ea, nu va compromite Mântuirea mea.
David era un bărbat care a cucerit multe și obișnuit să învingă mereu.
Într-o zi, fiul lui s-a îmbolnăvit grav și el L-a căutat pe Dumnezeu pentru copil.
A postit și și-a petrecut noaptea întins pe pământ, și chiar așa el a murit.
Când el a aflat, s-a ridicat, s-a spălat, s-a uns și a intrat în Casa Domnului și s-a închinat și după aceea a mâncat. Acest fel de a acționa i-a făcut pe slujitorii lui să fie uimiți, dar David a spus:
“în timp ce pruncul era încă în viață, am postit și am plâns, fiindcă am spus: Cine poate spune dacă DUMNEZEU nu va avea har fața de mine, ca să trăiască pruncul? Dar acum el este mort, pentru ce să postesc? Pot să îl aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”
2 Samuel 12:22-23
Copilul era mort fizic, dar viu spiritual. El era cu Dumnezeu.
David a făcut clar faptul că acea situație nu îi compromitea Mântuirea, pentru că și el, într-o zi, va fi cu Dumnezeu.
Eu am cunoscut o doamnă care își pierduse soțul, soț care, chiar dacă murise fizic, poate că nu murise spiritual. Dar soția, chiar fiind vie, era moartă spiritual din cauza pierderii soțului. Adică, soțul era totul pentru ea, era prioritatea ei.
Fiul lui David era important, dar nu mai important ca Mântuirea sa.
O dată ce Mântuirea este cea mai importantă pentru tine, nimic, absolut nimic nu o va putea compromite.
Deixe o seu comentário